Oxigen

Nume, simbol: oxigen, O
Categoria de elemente: nemetal, chalcogen

Istoric

Descoperit: C. Scheele (1772)
Denumit:   A. Lavoisier (1777)

Proprietati fizice

Stare    gazoasa
Densitate    (0 °C, 101.325 kPa) 1.429 g/L
Densitatea lichidului in punctual de fierbere    1.141 g•cm−3
Punctul de topire    54.36 K, -218.79 °C, -361.82 °F
Punctul de fierbere    90.20 K, -182.95 °C, -297.31 °F
Punctul critic    154.59 K, 5.043 MPa
Caldura fuziunii    (O2) 0.444 kJ•mol−1
Caldura vaporizarii    (O2) 6.82 kJ•mol−1
Capacitatea calorica molara    (O2) 29.378 J•mol−1•K−1

Descriere

Avand simbolul O si numarul atomic 8, oxigenul este cel mai cunoscut element chimic,  numele sau avand radacini grecesti. Acesta este derivat din ὀξύς (oxys) si  -γόνος (-gοnos), deoarece, la data la care a fost numit, s-a vehiculat ca toti acizii necesita oxigen in compozitia lor. La temperatura si presiunea standard, doi atomi ai elementului  se leaga, formand bioxigenul, un gaz biatomic fara miros, gust, de un albastru palid, avand formula O2.  Oxigenul are un rol foarte important in atmosfera si este necesar  pentru a sustine viata terestra.

Alaturi de alte 16 elemente ale tabelului periodic, oxigenul este un element non-metalic extrem de reactiv, care formeaza compusi foarte usor (in special oxizi), cu aproape toate elementele. Este un agent de oxidare foarte puternic si are a doua cea mai mare electronegativitate a tuturor elementelor reactive, dupa fluor. Daca judecam dupa masa sa, oxigenul este al treilea cel mai abundant element din univers, dupa hidrogen si heliu si cel mai abundent  in scoarta Pamantului, reprezentand aproape jumatate din masa crustei acestuia. Oxigenul in stare pura este prea reactiv chimic pentru a putea aparea pe Pamant fara actiunea fotosintetica a organismelor vii, care folosesc energia solara pentru a produce  oxigenul elementar din apa. Elementul Oa inceput sa se acumuleze in atmosfera dupa aparitia acestor organisme, cu aproximativ 2.5 milioane de ani in urma. Gazul biatomic de oxigen constituie 20.8% din volumul  aerului.

Deoarece mare parte din masa sa se afla in apa, oxigenul are si o masa considerabila in organismele vii (de exemplu, doua treimi din masa corpului uman).  Oxigenul elementar este produs de cianobacterii, alge si plante, si este folosit in respiratia celulara. O alta forma a oxigenului, numita ozon (O3 ), ajuta la protejarea biosferei de razele ultraviolete, dar este poluanta la suprafata, datorita faptului ca devine cu usurinta un amestec de fum si ceata. Chiar  si la altitudini mai mari ale oribitelor pamantului, oxigenul atomic este o prezenta importanta si o cauza de eroziune pentru navele spatiale.

Desi oxigenul a fost descoperit de Carl Wilhelm Scheele in Upsala in 1773 sau chiar mai devreme,  iar in 1774 de Joseph Priestley Wiltshire, cel din urma a avut privilegiul de a fi recunoscut , activitatea sa  fiind prima publicata. Numele acestui element chimic a fost inventat in 1777 de Antoine Lavoiser, ale carui experimente cu oxigen l-au ajutat sa discrediteze teoria chimica a combustiei si coroziunii numita pana atunci “phlogiston”. Oxigenul este produs industrial prin distilarea fractionata a aerului lichefiat. Printe intrebuintarile oxigenului se numara producerea de otel, plastic si textile;  carburantul pentru rachete; terapia cu oxigen si  oferirea oxigenului necesar in avioane, submarine, nave spatial si scufundari.

Inapoi!

[Total: 0    Average: 0/5]
Toate materialele de pe acest site apartin Gko Cryosonics SRL, sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal